Construcție relativ recentă, în comparație cu voievodalele ctitorii ale Iașilor, biserca Sf. Nicolae Copou și-a dobândit un loc bine definit în geografia spirituală a vechii capitale moldave.
Mai întâi, pentru că s-a născut ca o necesitate spirituală în evoluția orașului. Este lăudabilă râvna comunității umane care alcătuia în deceniul al treilea al veacului XX nucleul actualului cartier Copou și dorința enoriașilor de a avea propriul lăcaș de închinare, în inima cartierului.
În al doilea rând, această ctitorie închinată Sfântului Ierarh Nicolae constituie o reușită mărturie în ceea ce privește îmbinarea dintre tradiție și înnoire în arta noastră bisericească. Elementele de arhitectură tradițională moldovenească sunt preluate creator de meșteri, iar pictura neobizantină cultivă cu discreție note de originalitate, datorate personalităților artistice care au lucrat aici.
În al treilea rând, remarcăm faptul că principalul ctitor al bisericii este un mare cărturar al neamului, profesorul și istoricul Nicolae Iorga, un mare iubitor al Iașilor. Modelul intelectual pe care îl ilustrează marele savant nu este unul al rațiunii autonome și al științei autosuficiente, ci se integrează în linia ortodoxă a armoniei dintre credință și rațiune. Universitarul care devine ctitor de biserici trăiește bucuria omului deplin, pentru că omul nu poate fi împlinit deplin decât prin participare la comuniunea cu Dumnezeu prin dreapta credință mărturisită și trăită.
† DANIEL,
Arhiepiscopul Bucureştilor,
Mitropolitul Munteniei şi Dobrogei,
Locţiitor al Tronului Cezareei Capadociei şi
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
