Biserica Sfântul Nicolae Copou se află pe calea ce urcă din centrul orașului Iași spre Dealul Copoului. Ea adaugă un farmec sporit Copoului, având în apropiere mult spațiu verde. Biserica poartă hramul Sfântului Ierarh Nicolae, ce este sărbătorit la 6 decembie.
Biserica Sfântul Nicolae Copou a fost zidită în condiții dificile, la vremuri de grea încercare pentru neamul românesc. Preotul paroh Petru Manole a inițiat demersurile de construire a unei noi biserici în noul carteier creat de atunci. Acesta a fost ajutat la redicarea acestui edificiu religios de alte personalități ale vremii printre care și marelui istoric român Nicolae Iorga, care venind la Iași în 1937 a hotărât să sprijune construirea noii biserici din Copou donând suma de 1.000.000 lei din fondurile Ligii Culturale al cărui președinte era în acea vreme. Părintele Petru Manole, sprijinit de consiliu bisericii și de arhitectul Nicolae Ghica-Budești și Generalul Nicolae Schima, administratorul Ligii Culturale, au pus piatra de temelie a acestei biserici la 3 octombrie 1937. În primăvara anului 1938 au fost demarate lucrările de construcție, conduse de antreprenorul general M.D. Verussi. În toamna aceluiași an, lucrările au fost suspendate datorită lipsei de fonduri și de începerea celui de-al doilea război mondial.
În 1939 colonelul Dumitru Captaru, fost prefect al orașului Iași, a donat suma de 115.000 lei din bugetul Prefecturii, la care s-a adaugat suma de 20.000 lei dată de Primăria Municipiului Iași și alte sume din diferite donații. Astfel lucrările sfântului lăcaș au putut fi finalizate și în primăvara anului 1943 biserica a fost sfințită în Duminica Floriilor de către Mitropolitul Irineu Mihălcescu.
În anul 1986 au început diverse lucrări de renovare, consolidare și înfrumusețare ale acestui lăcaș religios inițiate de actualul preot paroh Vasile Vaida și sprijinite de consiliul pariohial și de diverși binecredincioși ieșieni.
Arhitectura
Arhitectura este o adaptare a stilului moldovenesc treflat cu turlă pe naos, având un rând de firide sub streașină, iar la altar și abside acestea coboară până la soclul făcut din piatră. Planului general i se adaugă elemente noi: turla rotundă, clopotnița la față în acoperiș. Din nevoia de a se da ferestrelor de la clopotniță un spațiu mai mare s-a ridicat streașina fațadei în semicerc. Ferestrele sunt în formă de ogive, între ele înscriidu-se o cruce romanică. Biserica are cafas deasupra pridvorului, la care se ajunge printr-o scară spirală alăturată, contruită într-o nișă specială în partea de nord.
Baza turlei este păstrată în exterior, iar în interiorul ei se înscrie tamburul. Naosul se desparte de pronaos printr-o arcadă transversală. Ferestrele la exterior apar mai mici, iar în interior au dechideri mari creând spații pentru pictură.
Planul arhitectonic folosit la biserica Sf. Nicolae Copou are elemente de unicitate, înscriind biserica printre cele mai impunătoare opere de artă și arhitectură din Iași.
Pictura bisericii
Pictori: Corneliu Baba, Vasile Pascu, Dimitrie Gavrilean
Pictura murală în tehnica "fresco-mozaicat" a fost executată între anii 1962-1965 de pictorul bisericesc Vasile Pascu din Focșani. Pictura respectă canonul iconografiei bizantine. Stilul mozaicat folosit la această biserică a fost unic la noi în țară până la acea dată. Scenele scripturistice și figurile de sfinți ai Ortodoxiei sunt redate cu o desăvârșită măiestrie, transmitând admiratorului căldura spirituală.
Cadrul catapetesmei este sculptat, după concepția meșterului Pavel Cheleș și I. Ghiorghiță, în lemn masiv de stejar, ornamentațiile reprezentând frunza de arcant și viță de vie cu struguri stilizați la brâul din mijloc.
Icoanele catapetesmei și ale iconostaselor au fost pictate de marele artist român Corneliu Baba, între anii 1939-1942, în stil neobizantin, pe fond albastru la icoanele de sus și fond de aur la icoanele împarătești. Icoanelor împărătești, Corneliu Baba le-a imprimat stilul și coloritul său caracteristic, care s-ar putea sintetiza în cuvintele "divin și uman".
Pictura interioară grav afectată de fumul lumânărilor, de cutremurele din anii 1977, 1986 și 1990 și de infiltrațiile de apă prin acoperișul care a fost inițial din țiglă, a impus curățirea și recondiționarea picturii. Lucrările de restaurare, consolidare, integrare a picturilor deteriorate, precum și pictarea firidelor exteriorare au fost executate de pictorul Dimitrie Gavrilean, între anii 1993-1995. Pictorul Gavrilean a împodobit pereții exteriori ai bisericii și ai capelei mortuare cu sfinți români, care au fost canonizați în ultima perioadă de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.
Biserica Sf. Nicolae Copou în haina înnoirilor
La inițiativa preotului paroh Vasile Vaida, susținut de consiliul parohial și de credincioșii parohiei, biserica Sf. Nicolae Copou nu numai că a fost renovată, consolidată, modernizată și pictată în exterior, ci i s-au adugat în jurul ei diverse clădiri si monumente, care au transformat-o într-un adevărat ansamblu religios unic în Iași.
În anul 1990, în partea dreaptă a fost construită o fântână cu cruce, de la care credincioșii osteniți pot bea apă rece în zilelor toride de vară. În partea stângă a bisericii s-a ridicat o capelă mortuară, unde se ard și lumânări, și care a fost pictată în exterior de pictorul ieșean Dimitrie Gavrilean, în ton cu stilul exterior al clărdirii bisericii. Aceste lucrări au fost sprijinite de Domnul general de brigadă în rezervă Viorel Cheptine, care a delegat Unitatea de Transmisiuni din Copou să ajute biserica.
Tot cu sprijinul Armatei Române din Iași a fost restaurat monumentul erolui necunoscut din incinta bisericii, la care a fost aprinsă flacăra veșnică de recunoștință pentru faptele vitejești ale soldaților români morți pe dealul Copoului pentru apărarea nemului, din timpul celui de-al doilea război mondial.
În partea stângă de la intratea în biserică se află bustul primului ctitor, Nicolae Iorga, realizat de vrednicul de pomenire sculptor Emil Bârleanu. La realizarea soclului a contribuit Institutul de Chimie Pentru Poni.
În partea sudică a bisericii ne întâmpină o nouă clopotniță, de o arhitectură originală executată de arhitectul ieșean Nicolae Vericeanu, în care din când în când au loc diverse vernisaje de pictură religioasă și nu numai organizate de fundația Axart, la inițiativa pictorului Sabin Drânceanu.
